Av. Flavius Crâznic: ,,Fără o activitate susținută, care îți lasă foarte puțin timp liber, seriozitate și competență, n-ai nicio șansă să practici avocatura la nivel înalt.”(Interviu)

Interviurile Project Lawyer continua astazi cu domnul avocat Flavius Craznic, unul dintre cei mai contributivi specialisti in domeniilor lor de activitate din Romania. Agentia Britanica de Stiri News247WorldPress este un sustinator puternic al Educatiei Juridice, promotor  al profesiilor juridice, asa ca, va invitam la un amplu interviu din viata si profesia unui om.

Amintim faptul ca domnul avocat Flavius Craznic este unul dintre avocatii distinsi cu ,,Legal Awards 2021″ de catre Agentia Britanica de Stiri News247WorldPress pentru rezultatele si contributia adusa profesiei juridice. Vezi Legal Awards 2021

 

Foto: Av. Flavius Craznic

Stimate domnule av. Flavius Crâznic, câteva cuvinte despre dumneavoastră?

     În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru invitația de a răspunde câtorva întrebări pentru Agenția Britanică de Știri News247WorldPress London, UK.

Fără să mă consider un fin observator al mass-media am observat totuși că Agenția de Știri al cărei Editor in Chief sunteți are o politică editorială echilibrată, înclinată spre promovarea obiectivă a valorilor autentice, motiv pentru care am răspuns cu plăcere invitației dvs.

     În ceea ce mă privește, m-am născut în Lupeni, jud. Hunedoara, unde am și urmat cursurile școlii generale, părinții mei fiind, ambii, profesori de limba română.

     Liceul l-am absolvit la Arad după care, între 1990 și 1994, am urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București.

Cred că pot să afirm fără să fiu acuzat de lipsă de modestie că, „Promoția 94” a fost una foarte bună, majoritatea colegilor mei ajungând să profeseze la cel mai înalt nivel, fie că vorbim de domeniul juridic, diplomație sau politică.

După absolvirea facultății cariera mea s-a împărțit între procuratură, unde am activat timp de 16 ani, majoritatea petrecuți în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (Parchetul General) și avocatură, pe care o practic de 11 ani.

În prezent sunt Managing Partner la Societatea Civilă de Avocați CRÂZNIC ȘI ASOCIAȚII(www.craznic.ro).

Ați început ca procuror in sistemul judiciar romanesc, care a fost tranziția acestui sistem pana la intrarea dumneavoastră în avocatură?

     Imediat după absolvirea facultății am optat pentru o carieră de procuror, începându-mi activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

     Ulterior, am parcurs toate treptele profesionale activând la toate nivelurile în cadrul Ministerului Public ajungând la Parchetul General unde m-am ocupat de soluționarea cauzelor din sfera criminalității organizate și a corupției.

     Probabil și pentru că am ajuns foarte repede să întâlnesc aproape toate provocările profesionale ale funcției de procuror, dar și  pentru că am fost dezamăgit de neputința statului român de a asigura cadrul normal de desfășurare a activității de combatere a criminalității, am încercat   să-mi caut locul în cadrul sistemului judiciar îndeplinind întâi funcția de consilier al ministrului justiției, apoi cea de membru al Plenului Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pentru ca, în final, să-mi găsesc locul în avocatură.

Printre carențele sistemului judiciar de atunci (și de acum?) se numărau incoerența legislativă, pregătirea necorespunzătoare și selecția inadecvată a personalului – pe alte criterii decât cele profesionale, presiuni exercitate în anumite dosare, atât din interiorul cât și din exteriorul sistemului judiciar, precum și lipsa instrumentelor legale necesare combaterii criminalității – îmi amintesc chiar că, în anul 2000, într-un interviu pe care l-am acordat cotidianului  „Evenimentul Zilei” solicitam public adoptarea unor măsuri legislative care, la scurt timp, au fost prevăzute prin lege (mă refeream, printre altele, la reglementarea livrării supravegheate, a investigatorului sub acoperire, protecția martorilor, etc.).

Ce poate face un procuror in diferite poziții ale sistemului și în cadrul unui job de minister?

În primul rând, indiferent de funcția sau poziția ocupată trebuie    să-ți îndeplinești atribuțiile cu profesionalism, la cel mai înalt nivel posibil. Dar acest lucru ține de mentalitate și constat, cu regret, că societatea românească, prin sistemul ei de educație, nu reușește să imprime mentalitatea corectă, iar acest aspect are repercusiuni în toate domeniile de activitate nu numai în justiție.

Revenind la întrebarea dvs., mi-a plăcut întotdeauna să las „urme” pe unde am trecut și am încercat să-mi fac meseria astfel încât, indiferent de funcția pe care am îndeplinit-o, la plecare, să las lucrurile într-o stare mai bună decât le-am găsit  atunci când am venit.

Deși nu prea îmi place să vorbesc despre realizări personale fiind de părere că este mai bine să lași faptele să „vorbească” voi încerca să răspund întrebării dvs. cu câte un exemplu.

În calitate de procuror, funcția cea mai dragă pe care am   îndeplinit-o a fost cea de procuror șef al Serviciului Antidrog din Parchetul General, funcție inclusă în 2004 în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) – structură de parchet la a cărei înființare am contribuit și eu, atât din punct de vedere al pregătirii legislației cât și organizatoric.

Îmi amintesc cu plăcere acea perioadă fiindcă reușisem să creez la nivelul serviciului o echipă extraordinară de tineri procurori foarte bine pregătiți profesional, dedicați 24 de ore din 24 acestei activități,  împreună cu care am obținut rezultate deosebite în combaterea traficului de droguri transfrontalier, apreciate la nivel internațional.

Am avut norocul să găsesc și în cadrul Poliției Române profesioniști desăvârșiți și, deși atunci nu exista poliția judiciară, echipele procurori-polițiști funcționau foarte bine.

A fost nevoie însă de implicare totală și multă muncă, zile și nopți, sâmbete și duminici petrecute la birou (îmi amintesc că, în acea perioadă, dacă treceai prin Piața Constituției noaptea, în clădirea Parchetului General erau aprinse, invariabil, lumina de la etajul 1 din anticamera Procurorului General unde făcea de serviciu un procuror și luminile de la mezanin unde funcționa Serviciul Antidrog).

În acest context, am pus bazele unei cooperări deosebit de fructuoase cu structuri similare din străinătate, inclusiv cu renumita unitate antidrog din Statele Unite ale Americii,  DEA (Drug Enforcement Administration).

Profesionalismul de care au dat dovadă procurorii români a condus la rezultate ce nu mai fuseseră atinse până atunci de România în acest domeniu, iar scrisorile de mulțumiri și felicitări transmise de Departamentul de Justiție al S.U.A. procurorilor generali care s-au succedat în acea perioadă ne-au făcut să ne simțim mândri pentru realizările obținute și conștienți că am contribuit și noi, puțin,  la îmbunătățirea imaginii justiției române care nu era grozavă în perioada respectivă.

Știu că această relație profesională de cooperare internațională pe care am construit-o încă din perioada 1998-2000, a continuat mult timp după plecarea mea din Parchetul General și a adus importante beneficii României din multe puncte de vedere.

Referitor la a doua parte a întrebării „ce poate face un procuror în cadrul unui job de minister”, cred că poate aduce un plus, ca practician al dreptului, fiind cunoscut că în cadrul ministerului justiției sunt, sau cel puțin așa era în vremea aceea, puțini angajați care au desfășurat și o activitate practică în domeniul dreptului.

Eu am îndeplinit funcția de consilier al ministrului justiției în perioada 2005-2006, premergătoare aderării României la Uniunea Europeană și îmi place să cred că și în această poziție am lăsat ceva în urma mea.

O confirmare o reprezintă și faptul că, după plecarea mea, am fost căutat de unii din următorii miniștri ai justiției care mi-au oferit o funcție în echipa lor sau m-au consultat cu privire la diverse probleme profesionale. Și aș putea da exemple de miniștri atât din dreapta cât și din stânga eșichierului politic.

Mai importantă cred însă că este contribuția pe care am avut-o la redactarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției (alături de o echipă foarte restrânsă) – modificările legislative realizate fiind absolut necesare pentru aderarea României la Uniunea Europeană (dacă îmi amintesc bine, 3 din cele 5 așa-numite „stegulețe roșii” care împiedicau aderarea României la Uniunea Europeană erau determinate de unele prevederi ale legilor justiției).

Păstrez și acum, exemplarul din Monitorul Oficial în care au apărut legile justiției, cu „dedicația” unuia dintre semnatarii Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, în semn de apreciere pentru activitatea desfășurată în calitate de consilier al ministrului justiției.

Sper că am reușit să răspund întrebării dvs. prin exemplele oferite, dar dincolo de ele sunt convins că fiecare dintre noi, acolo unde își desfășoară activitatea, poate contribui, mai mult sau mai puțin, la bunul mers al lucrurilor.

Între DIICOT, DNA si Parchet de Curte de Apel….ce evoluție sau decalaje pot fi?

Fiecare structură de parchet are rolul ei, dar această diversitate și competența diferită  permit procurorului să se îndrepte spre „nișa” pe care o consideră cea mai potrivită pentru evoluția sa profesională.

Este foarte important să-ți placă ceea ce faci, părerea mea fiind aceea că altfel nu poți avea realizări deosebite în niciun domeniu de activitate.

Sigur că, întotdeauna cazurile cele mai spectaculoase, mai provocatoare, au fost la DNA și DIICOT, dar acestea vin la pachet și cu dezavantajele inerente: adversari mai puternici, muncă mai multă, expunere și presiuni.

Oricum activitatea la parchetele de grad inferior este foarte importantă conducând la o bază solidă de cunoștințe  și acumularea de  experiență.

După anii de magistratură, este profesia de avocat o completare, desăvârșire a dumneavoastră ca profesionist?

Anii de magistratură oferă o bază excelentă pentru profesia de avocat, dar acest lucru nu este suficient. Cunosc avocați foarte buni care n-au fost magistrați și avocați care au fost magistrați, dar nu sunt la fel de buni.

     În același timp nu toți cei care au trecut prin magistratură pot practica cu succes avocatura, abordarea fiind diferită și aici nu mă refer la „cealaltă parte a baricadei”.

     Ca procuror rolul tău e să aplici legea „sine ira et studio” așa cum am învățat la Facultatea de Drept, fără să te lași influențat de nimic.

Pe de altă parte, avocatura este mai „umană”, mai subiectivă, interacționezi cu clientul, cu familia acestuia și, de multe ori, nu poți să nu ții cont de sentimente.

În plus, am cunoscut destui procurori și judecători care credeau că în avocatură „curge numai lapte și miere” în sensul că poți să câștigi bani mulți fără prea multă muncă. Or, acest lucru este total greșit.

Fără o activitate susținută, care îți lasă foarte puțin timp liber, seriozitate și competență, n-ai nicio șansă să practici avocatura la nivel înalt.

Ca avocat, trăiești din reputație și din recomandările clienților, iar dacă dezamăgești o dată poți fi sigur că data viitoare nu se mai apelează la serviciile tale. De aceea, trebuie să fii mereu pregătit și conștient că avocatura nu se practică de la 8 la 16 ci, ori ești avocat 24 de ore din 24, ori nu ești.

Din cauza percepției greșite mulți dintre colegii judecători sau procurori care au devenit avocați, fie s-au întors la vechile locuri de muncă, fie s-au îndreptat spre alte meserii nerezistând în avocatură.

     În plus, unii dintre judecători sau procurori nici nu concep să practice avocatura. Mărturisesc că, la început, m-am numărat și eu printre ei, dar, cu timpul, am înțeles că „never say never” este o expresie înțeleaptă.

Ce a făcut diferența dintre magistratul vs avocatul Flavius Craznic în cariera dumneavoastră?

Deși activitatea desfășurată este diferită, în ambele situații lucrezi cu oameni a căror soartă depinde, în mare măsură, de tine și de modul în care îți faci treaba.

     Așadar, principiile trebuie să fie aceleași indiferent de specificul fiecăreia profesii: profesionalism, corectitudine și respectarea strictă a legii.

Dacă te ghidezi după aceste principii, la care se adaugă și altele specifice, poți spera să atingi înalta performanță și ca procuror, dar și ca avocat.

Ce ne puteți spune despre avantajele/dezavantajele carierelor de magistrat vs avocat?

Eu cred că nu trebuie urmezi o carieră calculând avantaje și dezavantaje deși, bineînțeles, ele există. Important este să mergi pe drumul tău și să faci ceea ce îți dorești sau ceea ce ți se pare potrivit la momentul respectiv astfel încât să atingi cele mai bune performanțe, indiferent de domeniul în care activezi. Cel puțin eu așa am gândit întotdeauna.

Poate când vă referiți la avantaje vă gândiți la salariile actuale din sistemul judiciar care sunt foarte bune în comparație cu restul salariilor din România, dar probabil știți că nu a fost întotdeauna așa.

De exemplu, în 1994 când am intrat eu în procuratură, salariul de tânăr procuror acoperea cu greu chiria și utilitățile în București. Cu toate acestea se muncea cu plăcere și cu pasiune.

Sigur, ca avocat, există avantajul că depinzi în primul rând de tine. Dacă te implici suficient și dacă ești competent lucrurile vor merge bine. Dar cu siguranță, fiind o profesie liberală, nu poți beneficia de zicala, valabilă pentru unii angajați de la stat, „timpul trece, leafa merge”.

Dezavantajul major în cazul ambelor profesii, pe care l-am resimțit personal și este valabil și astăzi, este, bineînțeles dacă vrei să profesezi la un anumit nivel, acela că necesită implicare totală ceea ce îți „mănâncă” aproape tot timpul. Adică și pe vremea când eram procuror, dar și acum ca avocat o zi normală presupune între 12-16 ore de muncă, de cele mai multe ori și în weekend, ceea ce nu este deloc ușor și poate avea fel de fel de consecințe.

Apropo, mă bucur că nu m-ați întrebat ce fac în timpul liber 😊

Ați fost subiectul ,,unei oportunități” de revenire în sistem ca mai apoi să vă pensionați, este aceasta ,,oportunitate” o bila neagră pentru sistemul de justiție?

Eu, ca jurist, am învățat că dispozițiile legale și hotărârile judecătorești definitive se aplică nu se comentează.

Privită la nivel individual poate fi considerată „oportunitate”. În realitate vorbim însă despre prevederi legale, în vigoare și astăzi, care recunosc ca vechime în magistratură atât perioada în care o persoană a fost judecător sau procuror cât și perioada în care a profesat ca avocat.

Așadar este vorba despre dispoziții legale aplicabile tuturor acelora care îndeplinesc condițiile prevăzute de actele normative în materie, sistemul de justiție fiind primul chemat să asigure respectarea legilor.

Prin urmare, pentru mine, aplicarea unor dispoziții legale este un lucru normal, iar dacă anumite prevederi ale vreunei legi sunt considerate inoportune, există în orice sistem democratic instituții abilitate care le pot corecta.

Se vorbește foarte mult despre profesiile juridice si nevoia de așezare a lucrurilor privind demnitatea, respectul, cum vedeți dumneavoastră aceasta așezare ori posibile reforme?

Demnitatea și respectul sunt valori importante și necesare în orice societate, dar cred că țin mai degrabă de educație, cultură și civilizație decât de rolul profesiilor juridice.

În ceea ce privește reforma justiției, este „la modă” de peste 30 de ani. Se vorbește continuu despre reforma în justiție, dar, din păcate, nici profesioniștii dreptului și nici justițiabilii nu simt un progres substanțial în acest domeniu.

Făcând o comparație cu primii mei ani de activitate cred că, dimpotrivă, se simte un regres în ceea ce privește înfăptuirea actului de justiție, dar poate că sunt eu subiectiv.

O reformă profundă a justiției reprezintă un proces complex care trebuie să plece de la sistemul de educație, pregătire și recrutare a personalului din instanțe și parchete fiindcă, știți cum se spune „omul sfințește locul”.

Materia drept penal și drept penal-comercial, în ce măsură sunt o constantă creștere sau menținere a cauzelor din portofoliul dumneavoastră?

La „CRÂZNIC ȘI ASOCIAȚII” (www.craznic.ro) avem o echipă formată din avocați foarte bine pregătiți care abordează cu succes cauze dintr-o paletă foarte largă a dreptului, fie că vorbim despre dreptul penal, civil, dreptul muncii, contencios administrativ, proprietate intelectuală sau despre cauze aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului sau Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Totuși, obiectul principal de activitate îl reprezintă cauzele din materia dreptului penal-comercial (White-Collar). Printre clienții noștri se regăsesc oameni de afaceri, politicieni, companii românești și străine, mai mari sau mai mici.

Alocăm o parte a resurselor noastre și clienților cu posibilități financiare mai reduse care au nevoie de ajutorul unui avocat, încercând să-i tratăm pe toți cu respectul și profesionalismul cuvenit, indiferent de cuantumul onorariului.

Din acest punct de vedere pot să vă spun că în cei 11 ani de avocatură portofoliul de clienți a crescut constant (și o dată cu el numărul de ore petrecute zilnic la birou sau în sălile de judecată).

Prin urmare încercăm să fim mai eficienți, mai inventivi, să ne dezvoltăm și să ne diversificăm activitatea, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor clienților noștri, fără a coborî standardul serviciilor oferite.

Anul 2021 a fost unul bun din punct de vedere profesional aducându-ne încheierea unor parteneriate valoroase cu companii din domeniul juridic, financiar și de business, cu avocați și societăți de avocatură prestigioase, iar pentru anul 2022 ne propunem extinderea sferei internaționale a activității, având în vedere creșterea numărului de companii din străinătate care apelează la serviciile noastre.

Am chiar în vedere crearea unui grup de profesioniști de tip, hai       să-i spunem, „Task-Force”, juridic-financiar-fiscal, care să ofere servicii complete clienților noștri.

Cum vedeți digitalizarea atât a instanțelor/parchetelor in raport cu cea a profesiilor juridice, sunt părțile pregătite la un astfel de pas ?

Digitalizarea este necesară și utilă, mai ales în acest context pandemic, este la un nivel destul de bun în cadrul sistemului judiciar și se va dezvolta în continuare.

Nu am o viziune de ansamblu în acest sens, dar știu că în cauzele noastre părțile sunt întotdeauna asistate de avocat, așa că nu întâmpină niciun fel de problemă din acest punct de vedere.

Ce ar trebui sa facă UNBR, Barourile, avocații, pentru o relație mai buna cu sistemul judiciar, justițiabilii, opinia publica, societatea?

     Grea întrebare. Din păcate din cauza intensității activității pe care o desfășor, timpul nu-mi permite o implicare activă în viața Baroului sau a UNBR, dar știu că ambele sunt conduse de persoane respectabile și competente pe care le stimez și în a căror viziune am încredere.

     Nu pot să nu sesizez însă dezbinarea și confruntările neelegante, care depășesc cu mult nivelul dezbaterii de idei, existente atât în interiorul profesiei de avocat cât și la nivelul instanțelor și parchetelor și care nu fac altceva decât să știrbească statutul acestor profesii.

Ce contribuție credeți că ați avut, aveți, in interiorul profesiei de avocat si de ce nu, a celei de magistrat?

În ambele ipostaze am încercat să-mi fac treaba cât mai bine.

Ca procuror am lucrat pentru statul român, iar munca mea a fost apreciată atât pe plan intern unde am avut în fiecare an calificativul „Foarte Bine” și mi-a fost acordată de către Președintele României Diploma „Meritul Judiciar”, cât și pe plan internațional fiindu-mi acordate câteva distincții pentru activitatea desfășurată, ceea ce cred că înseamnă că mi-am făcut datoria. 

Ca avocat, deși am obținut câteva premii atât la nivel individual cât și pentru activitatea Societății Civile de Avocați „CRÂZNIC ȘI ASOCIAȚII” (www.craznic.ro) nu pot spune că am avut vreo contribuție deosebită la dezvoltarea profesiei.

Sunt avocat de destul de puțin timp și există mulți alți colegi avocați mai merituoși decât mine care au servit mult mai mult timp această profesie și sunt mai îndreptățiți să vorbească despre realizări în interiorul profesiei.

Singura contribuție pe care încerc să o aduc pentru consolidarea prestigiului profesiei de avocat o reprezintă activitatea mea de zi cu zi pe care încerc să o desfășor cu demnitate,  înalt profesionalism și cu respectarea strictă a legii.

Cum vedeți posibilele schimbări si influente ale timpului viitor în profesiile juridice?

Nu în mod deosebit față de celelalte domenii de activitate.

Indiferent de profesie, dar mai ales în cadrul unei profesii liberale așa cum este avocatura, trebuie să te pregătești mereu și să demonstrezi în fiecare zi că ești cel mai bun.

Nu contează ce funcții ai îndeplinit înainte sau ce rezultate bune ai obținut în trecut, căci fiecare zi reprezintă o provocare în care o iei de la capăt și trebuie să demonstrezi din nou.

Ceea ce ai făcut ieri se uită repede, mai ales dacă este un lucru bun. Și primii care uită sunt, uneori,  chiar cei care au avut de câștigat din acel lucru bun făcut de tine.

Așadar, astăzi nu contează ce ai făcut ieri, fiecare zi este o provocare și este diferită. În fiecare zi trebuie să-ți pui mintea la contribuție, să te adaptezi vremurilor și chiar să fii cu un pas înaintea lor.

Și din acest motiv e frumoasă avocatura!

Stimate domnule avocat Flavius Craznic, va mulțumesc ca ați acordat timp interviului News247WorldPress si vă invit sa fiți prezent în interviurile Project Lawyer.

Și eu vă mulțumesc!

By

Robert Williams

David William