Procurorul Codruţ Olaru: ,,Consider că sunt un procuror loial față de sistemul care m-a format”Justice News247

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule procuror Codruţ Olaru, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru cititorii J. Candidați pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii. Ce vrea să spună candidatura dumneavoastră?

Codruţ Olaru: În momentul depunerii candidaturii mele pentru această demnitate, am hotărât să vin în fața procurorilor, cu calitățile și defectele mele profesionale, asumându-mi evaluarea publică, posibil critică a fiecăruia dintre colegi, dar am făcut acest lucru plecând de la rațiunea că pot să mă lupt pentru drepturile procurorilor din sistemul din care provin, sens în care cred că evoluția mea anterioară poate dovedi acest lucru. Consider că sunt un procuror loial față de sistemul care m-a format, am maturitatea profesională generată de exercițiul unor demnități publice anterioare care să-mi permită un dialog instituțional și interinstituțional în favoarea profesiei noastre şi pot asigura reprezentarea echilibrată a tuturor celor 3 entități distincte de la nivelul MP- PICCJ/DNA/DIICOT chiar dacă fiecare din aceste entități și-ar dori un candidat propriu.

Cred că pot fi un procuror PICCJ totalmente obiectiv, care a avut exercițiul activității în cadrul unei structuri specializate (DIICOT) și care a derulat de-a lungul timpului și o relație onestă, principială, de respect profesional cu procurorii şi conducerea DNA.

Alina Matei: Ani buni aţi ocupat funcţii dintre cele mai responsabile în sistemul de justiţie – procuror şef al DIICOT, adjunct al Procurorului General al României. Care au fost cele mai importante realizări din timpul mandatelor de la DIICOT şi PICCJ?

Codruţ Olaru: Dacă mă la raportez la cele două mandate de procuror șef al DIICOT, cred ca cea mai importantă realizare personală o reprezintă formarea şi consolidarea unui colectiv de procurori independenți, cu înaltă valoare profesională și umană, fapt reflectat direct în complexitatea și maniera profesionistă de investigare a dosarelor penale instrumentate. Practic, alături de mulți procurori aflați și astăzi în activitate, am construit nu doar o structură respectată intern şi internațional, ci am făcut din DIICOT o STARE de SPIRIT, un sinonim pentru mândria de a fi procuror în România… și cuvintele nu sunt deloc exagerate.

Alina Matei: Cunoaşteţi sistemul foarte bine. Nădejdea procurorilor a stat în CSM, să le apere statutul, să dobândească limpezimea necesară. Dacă veţi fi ales, veţi continua, fie şi pe bucăţele, proiectele colegilor procurori din actualul CSM, sau veţi promova alte obiective? Veți merge pe o linie de continuitate sau de schimbare?

Codruţ Olaru: Cred că este momentul unei schimbări de fond în optica și modalitatea de acțiune a CSM-ului, în calitatea sa de garant al independenței justiției.

Din această perspectivă generală este evident că reperul principal pentru CSM trebuie să ramână magistratul – judecător sau procuror.

Din perspectivă personală, activitatea viitoare a unui membru ales în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să conțină ca elemente obligatorii de mandat următoarele obiective principale: statutul de magistrat al procurorului, care trebuie să reprezinte pentru CSM singurul reper instituțional care nu poate fi negociat; acordarea inițiativei legislative Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Public, apărarea independenței, imparțialității și reputației procurorilor, în sensul asigurării în mod real a unei reparații morale a demnității personale şi instituționale a magistratului; nu în ultimul rând alocări bugetare realiste și efective.

Și dacă tot vorbim de eficientizarea justiției ca serviciu public, evident că trebuie să avem în vedere și reformarea directă, imediată a CSM, aspect care – am menționat în proiectul meu – poate fi realizat printre altele şi prin reducerea numărului de magistrați din cadrul aparatului tehnic propriu al CSM (– 53 magistrați detașați (35 judecători/18 procurori)/ Mandat de conducere pentru 2 ani/Modificarea componenței Secției de Procurori din cadrul CSM – alocarea a 2 locuri procurorilor din cadrul PICCJ/Obligativitatea membrului CSM de a demisiona din funcția de conducere ocupată la momentul alegerii/Raport anual de activitate prezentat colegiilor de conducere ale PICCJ/DNA/DIICOT/Întâlniri trimestriale obligatorii cu conducerile PICCJ/DNA/DIICOT).

Alina Matei: Cum au fost întâlnirile cu colegii procurori? Ce aşteptări au de la un membru CSM?

Codruţ Olaru: Indiscutabil, organizarea unor întâlniri cu procurorii este o modalitate extraordinară pentru fiecare candidat de a realiza în mod direct detalierea elementelor principale din propriile proiecte. De aceea, am încercat în decursul celor trei întâlniri organizate cu procurorii din cadrul PG/DNA/DIICOT, întâlniri deosebit de onorante pentru mine, să realizez acest lucru, pe ideea ca trebuie aleși candidații cu proiecte viabile și realiste; de aceea îmi doresc ca proiectul meu să fie supus unei analize comparative cu proiectele celorlalți 3 candidați, urmând ca decizia de vot a procurorilor ce va fi exprimată la votul din 27 octombrie 2016, să se facă în deplină cunoștință de cauză.

Alina Matei: MCV durează de ceva ani… De fiecare dată “facem progrese deosebite” și eforturi pentru rezolvarea tuturor dificultăţilor întâmpinate de aplicarea noilor coduri şi a noilor instituţii promovate de acestea. Şi de fiecare dată suntem bătuţi prieteneşte pe umăr, fără a fi ridicat mecanimsul. Adică rămânem monitorizaţi. Se monitorizează Justiţia, nu industria grea, care oricum nu mai există. Poziţia CSM nu a fost “Oameni buni de la Comisia Europeană, monitorizaţi activitatea unor judecători şi procurori care îşi fac treaba bine, cred că ne-aţi monitorizat destul”. În schimb s-a spus „CSM va analiza recomandările ce intră în competenţa sa şi va lua măsurile care se impun pentru îndepliniarea acestora” (Raportul din 2013). Raportul MCV 2015 spune că mai avem multe lucruri de făcut în ceea ce priveşte prevenirea corupţiei (Raluca Prună, membru CSM de drept). Păi nimeni nu a scăpat de corupţie… Să avem presimţiri că aşa va face şi noul CSM?

Codruţ Olaru: Mecanismul de Cooperare și Verificare, în principal cel publicat în luna ianuarie 2016, a constatat că „la nivelul Consiliul Superior al Magistraturii, dar şi al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost depuse eforturi pentru rezolvarea tuturor dificultăților întâmpinate de aplicarea noilor coduri și a noilor instituții promovate de acestea.”

În opinia mea, în această privință, CSM trebuie să devină un vector de convergență pentru toți factorii sistemului judiciar aflați încă în monitorizare, obiectivul principal fiind ridicarea MCV, urmare a progreselor continue înregistrate de justiție în România. Cred că magistrații au reușit să convingă că sunt capabili de performanță și că eventualele sincope nu li se datorează, fiind induse de interacțiunea sistemului judiciar cu alte autorități ale statului sau de alte cauze eminamente obiective.

Chiar în atare situație, magistrații români – judecători și procurori – merită un vot de încredere la nivel european, prin ridicarea, în cel mai scurt timp a mecanismului.

Alina Matei: În proiect vorbiţi de NEnegocierea pentru CSM a statutului magistratului. Adică mai important decât orice este statutul magistratului. Statutul magistratului procurorului stârneşte întrebări, nesiguranţă. Cine de cine se ciocneşte? Care sunt interesele în concurs?

Codruţ Olaru: Consider că progresele justiției se datorează într-o măsură semnificativă și statutului de magistrat acordat procurorilor, statut care este de altfel justificat prin prisma evoluției profesionale similare cu cea a judecătorilor, element care asigură o independență reală a acestora, în raport de celelalte puteri ale statului.

Consolidarea statutului de magistrat al procurorului trebuie realizată prin aportul tuturor membrilor Secției de procurori ai CSM – reprezentanții aleși ai procurorilor din cadrul Ministerului Public – printr-o comunicare şi conlucrare permanente cu procurorii şi conducerea PIICCJ/DNA/DIICOT, dar şi a tuturor celorlalți factori de conducere de la toate nivelele.

Nu în ultimul rând, societatea civilă românească trebuie convinsă de realitatea că procurorul nu este un oponent al societății, ci dimpotrivă, este un factor de echilibru şi stabiliate, iar acțiunile desfășurate de către procurori sunt necesare și lipsite de abuzuri procedurale.

Statutul de magistrat trebuie să reprezinte pentru CSM singurul reper instituțional care nu poate fi negociat şi care nu poate fi supus niciunei alte interpretări teoretice sau practice din partea factorului politic.

Din această perspectivă, decidenții politici trebuie să asigure toate garanțiile legale, inclusiv constituționale, pentru consolidarea statutului de magistrat al procurorului.

Alina Matei: Problema numărului mare de dosare şi a numărului mic de procurori e deja obişnuinţă, ceea ce nu e în regulă… Se organizează examene, concursuri şi tot e deficit de procurori. Pentru o bună funcţionare a parcheteler o primă etapă ar trebui să fie… absenţa deficitului de procurori. CSM pricepe. Şi rezultatele de ce sunt tot acestea?

Codruţ Olaru: Deficitul de personal din cadrul Ministerului Public nu mai poate fi acceptat la nesfârșit, iar viitorul CSM va trebui să sprijine, în măsura competențelor specifice, orice demers în direcția remedierii acestei probleme, efectuat de către managementul MP. Corelativ, nu trebuie neglijată nici problematica numărului exagerat de mare de dosare de la nivelul MP, aspect de natură să contribuie, în mod evident, la menținerea acestui deficit și crearea unei încărcături profesionale total diferită de cea a colegilor europeni. Și care poate afecta performanța.

Alina Matei: 82 de procurori detaşaţi. E mult, e puţin? Cu ei ar fi fost alta situaţia? Adică, serios, sunt ele, detaşările, o mare problemă? Că doar sunt de la lege permise, nu din pixul vreunui om. Cele mai multe detaşări sunt la CSM, INM şi SNG. Ici colo câte una pe la ANAF sau MAI.

Codruţ Olaru: E mult, tocmai în contextul în care vorbim de un număr mult prea mic de procurori raportat la media europeană și la numărul de dosare de la nivelul Ministerului Public. Rațiunea principală care consider că trebuie să stea la baza aprobării unei solicitări de detașare trebuie să țină cont de două elemente esențiale: desfășurarea de către procurorul detașat a unor activități compatibile cu statutul și pregătirea unui magistrat și plus valoarea profesională pe care magistratul detașat trebuie să o aducă Ministerului Public după încetarea perioadei de detașare. Și, nu în ultimul rând acceptul şefului direct în aprobarea unei cereri de detaşare trebuie să devină obligatoriu.

Alina Matei: Susţineţi ideea ca un procuror care a activat 3-4 ani la DIICOT, DNA să dobândească gradul profesional de PICCJ. Ca un fel de bonus, înţeleg. Adică a instrumentat dosare grele câţiva ani şi pe urmă se întoarce la unitatea de parchet de unde a plecat cu grad corespunzător PICCJ, care înseamnă şi o indemnizaţie mai mare. Nu e chiar o întrebare…

Citeste mai multe pe http://www.juridice.ro/466540/codrut-olaru-consider-ca-sunt-un-procuror-loial-fata-de-sistemul-care-m-a-format.html