Înalta Curte de Casație și Justiție: 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟑𝟒𝟎𝟕 𝐝𝐢𝐧 𝟗 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟐, Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Analiza îndeplinirii cerinței formulării plângerii prealabile.

În stabilirea modului de calcul al termenului prevăzut pentru formularea plângerii prealabile împotriva actului administrativ individual, ÎCCJ a stabilit, în esență, lipsa de relevanţă a orei la care a fost transmisă plângerea: „Ținând seama de regulile de calcul al termenelor prevăzute art. 181 (2) Cod procedură civilă, prin raportare la data comunicării actului administrativ (19 noiembrie 2019), plângerea prealabilă apare ca fiind introdusă în termenul legal, la data de 19 decembrie 2017, ora transmiterii fiind lipsită de relevanță în cazul calculului pe zile al termenului.”

Neprezentarea împuternicirii avocațiale la momentul formulării plângerii prealabile de către avocat pentru clientul său nu reprezintă un viciu de legalitate al îndeplinirii acestei proceduri, în condițiile în care „Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant impune, chiar și în fața instanței, acordarea unui termen pentru acoperirea acestei carențe. Or, recurentul a ales să nu soluționeze plângerea, motivat de lipsa prezentării unui mandat de reprezentare ce să fi fost acordat avocatului petenților, fără a solicita acestora depunerea acestei împuternici avocațiale, ceea ce denotă un formalism excesiv de natură a obstrucționa accesul petenților la această procedură.”