Decanul Baroului Timiș, Avocat Sergiu Stanila: ,,Digitalizarea activității judiciare, a instanțelor de judecată, a parchetelor, este un proces care a început mai demult…” (interviu)

Agenția Britanică de Știri News247WorldPress continua seria interviurilor in cadrul Project Lawyer , interviuri cu oameni și profesioniști de marca ai profesiilor juridice in vederea înțelegerii , respectului, a promovării acestei profesii . Profesia de avocat trece prin perioade de schimbare și încercări grele astfel încât apărarea dumneavoastră depinde exclusiv de independența avocatului si a prestigiului acestei profesii .

Va invitam sa lecturați un amplu interviu cu unul dintre cei mai respectați avocați, profesor și practician al dreptului . Decanul Baroului Timiș , domnul av. dr. Sergiu Stanila

Foto: Av. dr. Sergiu Stanila , Decanul Baroului Timiș

Fără a avea date foarte exacte la îndemână în legătură cu această întrebare, cu siguranță că și în Baroul Timiș media de vârstă este scăzută, la fel ca în majoritatea barourilor din țară, în contextul numărului însemnat de tineri avocați care au promovat examenul de admitere în profesie în ultimii ani și, de asemenea, și în contextul pensionărilor din ultima perioadă.

Baroul Timiș este în prezent al treilea barou din țară, raportat la numărul de membri, după București și Cluj. Raportat la factorii economici sau de ordin patrimonial, nu aș putea să vă ofer o ierarhizare, însă cred că în Baroul Timiș activitatea profesională a avocaților se desfășoară în mod corespunzător și satisfăcător. Firește că această afirmație poate fi particularizată în funcție de o serie întreagă de factori, inclusiv cei enumerați de Dvs. având și impunând conexiuni cu alți factori importanți, precum numărul de avocați, numărul celor care profesează în mod continuu și permanent etc.

Digitalizarea activității judiciare, a instanțelor de judecată, a parchetelor, este un proces care a început mai demult. Pandemia și măsurile de combatere a acesteia, impuse de autorități, care au afectat în mod firesc și activitatea judiciară, au grăbit ritmul de digitalizare și au arătat în multe situații că justiția din România nu era pregătită pentru acest proces.

Atât în procesul penal, cât și în cel non-penal, digitalizare înseamnă astăzi comunicare prin email de la participantul la proces la instanță/parchet și invers, înseamnă dosar electronic (aflat în plin proces de modernizare) și înseamnă utilizarea videoconferinței în procesul judiciar, dar cu foarte multe limitări. Legislația procesuală nu a fost și nici astăzi nu este pregătită complet pentru ca procesul judiciar să se poată desfășura exploatând la maxim ceea ce înseamnă în realitate digitalizare. Și vă dau două exemple: Codul de procedură civilă permite comunicarea actelor procedurale semnate cu semnătură electronică, de la justițiabil sau avocat la instanța de judecată. Însă în același timp, reglementează o procedură de dare de dată certă clasică, tradițională, în totală contradicție și incompatibilă cu noțiunea de înscris electronic: aplicarea ștampilei de intrare (art. 199 alin. 1 CPC).

În realitate, înscrisul electronic, semnat electronic de parte sau de avocat, comunicat instanței de judecată prin corespondență electronică, este listat, transmis la registratura instanței, unde i se aplică ștampila de dată certă. Evident, în urma listării documentului, semnătura electronică devine o simplă fotografie, fără nicio valoare juridică, nimeni neputând verifica validitatea certificatului electronic. Înscrisul listat și datat astfel, ajunge la judecător, la dosarul cauzei, judecătorul la rândul său neputând verifica validitatea certificatului electronic emis și solicitând părții/avocatului retrimiterea unui alt exemplar semnat olograf.

Iată cum o procedură de comunicare absolut legală și care ar trebui să presupună celeritate, economie de resurse temporale, umane, financiare, se transformă în cu totul altceva decât a urmărit legiuitorul. Al doilea exemplu este cel al videoconferinței în procesul judiciar. În lipsa unor reglementări foarte clare, unele instanțe/parchete permit avocaților participarea, în anumite cazuri, la procesul judiciar prin videoconferință, prin utilizarea unor platforme comerciale (ex. Skype), altele numai prin intermediul unor platforme gestionate de Serviciul de Telecomunicații Speciale, cu care profesia de avocat și avocatul nu interacționează în mod uzual și nici nu cred că își dorește să o facă.

Limitarea aceasta sau mai bine spus nereglementarea clară a posibilităților de accesare și a altor platforme, care oferă aceleași rigori de siguranță, de transmisie de date etc., sunt în realitate piedici ale digitalizării. Poate că nu este încă momentul pentru o justiție digitală, mulți profesioniști ai dreptului și nu numai manifestând serioase rezerve în ceea ce privește justiția digitală. Personal, fără a mă îndepărta de valorile tradiționale ale profesiei de avocat, ale justiției, consider deosebit de importantă justiția digitală. Ne pune la dispoziție claritate, celeritate, eficiență, ne ajută să ne gestionăm mult mai bine timpul alocat exercitării profesiei.

Nu trebuie să ne temem de acapararea justiției ori a profesiei de avocat de ceea ce numim digitalizare. Nu cred că ne-am făcut atâtea probleme și ne-am ridicat atâtea semne de întrebare atunci când am trecut de la pix, la indigo, apoi la computer; de la anuarele de legislație prăfuite în diferite arhive și biblioteci, la programele legislative informative, deosebit de utile astăzi.

Cum vă spuneam mai sus, îmbin două profesii, aceea de avocat și aceea de cadru didactic universitar în învătământul juridic superior. Interacțiunea dintre cele două este perfectă, completându-se reciproc, obligându-mă și ajutându-mă în același timp pe mine să mă pregătesc în mod constant pentru fiecare lecție de curs și, respectiv, pledoarie și permițându-mi să ofer studenților mei exemple practice care le facilitează înțelegerea instituțiilor juridice în special și a dreptului în general. Însă înainte de profesii, înainte de orice de altfel, pe primul loc este familia mea, pe care o prețuiesc și iubesc enorm și căreia îi sunt recunoscător pentru că este alături de mine.

Numărul de dosare în care Baroul Timiș asigură conform legii asistența judiciară la oficii sau asistența judiciară gratuită depinde și variază în fiecare an, raportat la solicitările instanțelor de judecată și ale parchetelor ori organelor de poliție, care dispun asupra acestui mod de exercitare a profesiei de avocat. Suplimentar, acest număr se completează cu numărul dosarelor în care Decanul Baroului Timiș aprobă cererile de asistență gratuită sub forma redactării unor înscrisuri, consultanței juridice din partea unui avocat, în condițiile legii. Nu am o evidență exactă, însă pot să vă spun că membrii Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului Timiș, aproximativ 250 de avocați, realizează zilnic asemenea activități. În ceea ce privește dosarele, cauzele în regim de avocat ales de parte/părți, situația e mai complicată, neavând repere clare la care să ne raportăm, numărul lor depinzând de la caz la caz.

Întotdeauna am fost adeptul transparenței acolo unde este cazul, precum și al celerității în soluționarea unei probleme, indiferent de tipul ei. Am apreciat și apreciez media de specialitate de fiecare dată când a reflectat și reflectă în mod corect realitățile și problemele cu care se confruntă profesia de avocat în special, și justiția în general. Problema o reprezintă însă modul în care avocatul, profesia de avocat, sunt percepuți de opinia publică, de reprezentanții sistemului judiciar, de colegii avocați. Și aici toți avem un rol și trebuie să acționăm întotdeauna cu bună credință.

Eu vă mulțumesc, Domnule Robert Williams, pentru oportunitatea oferită și firește că voi răspunde cu plăcere inițiativelor viitoare ale dvs., în legătură cu profesia de avocat.

By

Robert Williams

Editor in Chief