Proiectul „Instruirea judecătorilor în domeniul respectării drepturilor cetățenilor din UE pe parcursul procedurilor penale”

Începând cu data de 18.06.15 (când Ministerul Justiţiei a comunicat că propunerea de lucrare a fost acceptată spre finanțare de către Comisia Europeană), Ministerul Justiției în parteneriat cu Curțile de Apel Constanța, Craiova, Brașov și Suceava, dar și cu organizații și instituții din statele membre, respectiv Fundația Germană pentru Cooperare Juridică Internațională și Academia Judiciară din Croația s-au implicat în desfășurarea proiectului „Instruirea judecătorilor în domeniul respectării drepturilor cetățenilor din Uniunea Europeană pe parcursul procedurilor penale” (Grant Agreement number JUST/2014/JTRA/AG/EJTR/6863- “Training the judges in the field of securing the rights of the EU citizens within the criminal proceedings”).

Proiectul s-a concentrat pe însuşirea principalelor dispoziţii ale Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale şi Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor, prezentarea legislaţiei relevante în domeniu ale statelor român, german, croat, natura obligaţiilor organelor judiciare şi non judiciare pentru asigurarea drepturilor unui acuzat în cadrul unei proceduri penale desfăşurată pe teritoriul unuia dintre cele 3 state membre.

Potrivit practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în cadrul unui proces penal prev. de art. 6 par. l din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale presupune atât aducerea la cunoştinţa persoanei cercetate, respectiv inculpată a acuzaţiilor penale, a termenelor de judecată stabilite cât şi a asigurarea unor drepturi procesuale, printre care dreptul de a fi asistat de către un avocat, dreptul de a da declaraţie sau de a uza de dreptul la tăcere, dreptul de a pune întrebări nemijlocit părţii vătămate şi martorilor pe ale căror declaraţii se întemeiază acuzarea, dreptul la interpretare şi traducere, dreptul la acces la mijloacele de probă aflate în dosarul penal.

Asigurarea acestor drepturi a creat dificultăţi instanţelor de judecată din România în situaţia unor inculpaţi cetăţeni străini care au comis infracţiuni care fac obiectul judecăţii pe teritoriul României dar care ulterior au părăsit teritoriul României, precum şi în situaţia în care persoana vătămată (cetăţean străin) sau martori importanţi cetăţeni străini nu se mai află pe teritoriul României.

Cu aceleaşi dificultăţi se confruntă şi instanţele de judecată din alte ţări membre ale U.E. care au pe rol dosare privind infracţiuni comise de cetăţeni români care nu se mai află pe teritoriul statelor respective şi au revenit în România sau în situaţia în care persoana vătămată (cetăţean român) sau martori importanţi cetăţeni români nu se mai află pe teritoriul acelui stat.

În aceste situaţii, pentru realizarea efectivă a drepturilor unui acuzat care să-i asigure un proces echitabil, este necesară existenţa unei cooperări judiciare între instanţele din România şi instanţe sau instituţii din alte state membre ale U.E.

În acest sens, se are în vedere şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), prin care s-a statuat că, atunci când o instanţă de control judiciar este competentă să analizeze atât situaţia de fapt, cât şi chestiuni de drept şi să studieze în ansamblul problema vinovăţiei, ea nu poate, din motive ce ţin de echitatea procedurii, să tranşeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declaraţiilor persoanei care susţine că nu a comis actul considerat ca infracţiune (Hotărârea Ekbatani împotriva Suediei din 26.05.1988, Hotărârea Constantinescu împotriva României din 27.06.2000).

De asemenea, în practica C.E.D.O. s-a reţinut că dreptul la apărare a unui acuzat suferă o limitare incompatibilă cu cerinţele unui proces echitabil prev. de art.6 par. 1 din Convenţie în situaţia în care instanţele naţionale nu au procedat la audierea nemijlocită a părţii vătămate sau a unor martori pe care se întemeiază acuzarea pentru a da inculpatului posibilitatea nemijlocită de a le adresa întrebări (Hotărârea Bobeş împotriva României din 09.07.2013, Hotărârea Sică împotriva României din 09.07,2013, Hotărârea Flueraş împotriva României din 09.04.2013, Hotărârea Destrehem împotriva Franţei din 18.05.2004, Hotărârea Hogea împotriva României din 29.10.2013).

Se impune menţiunea că toate aceste drepturi ale acuzaţilor trebuie respectate la instanţele de prim grad şi de control judiciar ale căror hotărâri sunt definitive şi sunt puse în executare, după intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală la data de 01.02.2014, majoritatea hotărârilor penale pronunţate de instanţele din România rămânând definitive la Curţile de Apel.

În consecinţă, implementarea Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale şi a Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor presupune inclusiv posibilitatea ca aceste drepturi să fie realizate prin intermediul unor comisii rogatorii prin mecanismele cooperării judiciare în materie penală prin care să se realizeze audierea acuzatului, a persoanei vătămate sau a unor martori (cu asigurarea pentru acuzat a asistenţei juridice şi a unui interpret), comunicarea de înscrisuri, transferul de proceduri ş.a.

Pentru realizarea efectivă a drepturilor unui acuzat este însă necesar ca judecătorii din statele membre ale U.E. să cunoască legislaţia şi terminologia juridică din statele cu, care vor trebui să colaboreze, având în vedere că audierea părţilor sau a unor martori se realizează în condiţiile procedural penale ale statului în care este judecat.

De aceea, proiect şi-a propus să constituie un demers în realizarea așteptărilor Consiliul de Miniştri privind măsurile care trebuie luate atât la nivel individual cât şi la nivel general de către statele membre pentru a se asigura respectarea hotărârilor C.E.D.O. privind asigurarea unui proces echitabil din perspectiva administrării probelor în procesul penal, având drept scop prevenirea producerii în viitor a unor încălcări similare ale dispoziţiilor Convenţiei.

Perioada de implementare a proiectului este de 2 ani şi se adresează judecătorilor din statele participante cu intenţia declarată de a realiza o îmbunătățire a cunoașterii şi aplicării legislaţiei în materia respectării drepturilor cetățenilor din Uniunea Europeană pe parcursul procedurilor penale

Proiectul a demarat cu Conferinţa de deschidere din februarie 2017 şi a continuat cu sesiunea comună de lucru desfăşurată la Bucureşti, în perioada 24-25 aprilie 2017; în cadrul acestora, pe baza chestionarelor completate în prealabil de judecătorii naţionali şi străini, experţii au stabilit cu judecătorii reprezentanţi ai celor 4 Curţi de Apel partenere curricula de formare profesională.

În continuare, în perioada 17-19 mai 2017, la Constanţa s-a susţinut primul dintre seminariile de formare profesională, programul ulterior desfășurându-se după calendarul: 26-28 iunie Suceava, 12-14 iulie Germania şi în septembrie-octombrie 2017 Croaţia, Craiova şi Braşov, iar la sfârşitul lunii octombrie 2017 conferinţa de închidere la Constanţa. Fiecare training este coordonat de o echipă de 4 experţi: Simona Franguloiu, judecător Curtea de Apel Brașov, Fernando Sanchez Hermosilla, judecător Judecătoria Karlsruhe, Germania, Marjan Bitanga, judecător Tribunalul Zadar, Croația, Tudor Iordăchescu, expert formator limba engleză.

Curricula de formare vizează formarea judiciară şi lingvistică pentru judecători pentru a se asigura punerea în practică a Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale şi a Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor care vizează persoane acuzate pentru comiterea unor infracţiuni, încercând să răspundă următoarelor probleme:

– dificultăţi privind aprecierea asupra caracterului esenţial al documentelor care trebuie traduse în scris potrivit Directivei nr. 2010/64/UE pentru a asigura inculpatului dreptul la un proces echitabil, respectiv asupra caracterului neesenţial al documentelor care pot fi traduse oral, în cazul unor norme procedural penale diferite ale celor 2 state;

– posibilităţile unui acuzat de a contesta o decizie prin care i se refuză interpretarea sau traducerea unor documente dacă dreptul intern nu prevede existenţa unei căi de atac împotriva acestei decizii;

– dificultăţi cu privire la posibilitatea unui inculpat de a contesta calitatea interpretării sau a traducerii potrivit Directivei nr. 2010/64/UE în situaţia în care dreptul intern nu prevede o procedură special de reclamaţie;

– modalităţi privind procedura de ţinere a evidenţelor din care să reiasă dacă un acuzat a fost interogat sau audiat cu ajutorul unui interpret, dacă a beneficiat de o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esenţiale sau dacă a renunţat la dreptul său la traducerea documentelor;

– dificultăţi privind asigurarea dreptului la informare cu privire la drepturi şi la acuzare care trebuie aduse la cunoştinţa persoanei suspectate sau acuzate de a fi comis o infracţiune (ex. persoana vorbeşte doar un anumit dialect pentru care este dificil să se găsească un interpret), pentru a se asigura respectarea dreptului acuzatului reglementat de par. (14), (19) din Directiva 2012/13/UE;

– dificultăţi cu privire la asigurarea dreptului la informare a unei persoane cercetată pentru o infracţiune considerată minoră de către o altă autoritate decât o instanţă competentă în materie penală potrivit legislaţiei unui stat membru UE însă potrivit legislaţiei celuilalt stat membru UE infracţiunea respectivă este cercetată de o instanţă penală;

– modalităţi privind asigurarea dreptului la informare cu privire la drepturile sale prevăzute de art. 3 par. (l) lit. a)-e) şi art. 4 par. (2) lit. a)-d) din Directiva nr. 2012/13/UE pentru persoanele suspectate sau acuzate vulnerabile potrivit art. 3 par. (2) raportat la par. (26) din Preambulul Directivei nr. 2012/13/UE;

– dificultăţi cu privire la comunicarea Notei scrise privind drepturile, Notă prev. de art. 4 din Directiva nr. 2012/13/UE în situaţia unei persoane cercetate penal într-un stat membru UE dar care se află pe teritoriul altui stat membru UE;

– dificultăţi privind accesul acuzatului aflat pe teritoriul unui alt stat decât cel în care se desfășoară procedura penală la mijloacele de probă materiale, respectiv documente, fotografii şi înregistrări audio sau video, pentru a se asigura respectarea drepturilor reglementate de par.(30), (31) din Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale;

– posibilităţile unui suspect sau acuzat de a contesta decizia prin care I se refuză accesul la materialele cauzei potrivit art. 7 par. (4) din Directiva nr. 2012/13/UE sau a altor informaţii potrivit art. 8 par. (2) din Directiva nr. 2012/13/UE dacă dreptul intern al celor 2 state nu prevede existenţa controlului judiciar impus de această Directivă.

Rezultatul Proiectului se va concretiza în realizarea unor materiale (broşuri, CD-uri, materiale de tipul ready-to-use pe portalul european e-justice.europa.eu ş.a.) la care să fie asigurat un acces facil oricărui judecător implicat în soluţionarea unor dosare penale şi care se confruntă cu probleme legate de asigurarea unui proces echitabil pentru un inculpat în situaţia în care se impune audierea unui participant din procesul penal (inculpat, parte vătămată, martor) cetăţean străin care nu se mai află pe teritoriul statului unde are loc procesul ci se află pe teritoriul unui alt stat membru al U.E., facilitându-se de asemenea o legătură directă între instanţe pentru realizarea cooperării judiciare, fără intermedierea cooperării de către autorităţile judiciare centrale.

Echipa de proiect din cadrul Curții de Apel Constanţa
Judecător Adriana Ispas, coordonator
Judecător Dan-Iulian Năstase
Judecător Ciprian Coadă

Sursa: https://www.juridice.ro